Mama, parte din inima mea…..

Astazi, 4 august …este prima aniversare a mamei mele, de cand s-a transformat in ingerul meu…..si este cumplit de greu.

Acele simple vorbe, timpul va atenua durerea, in timp uiti …sunt doar cuvinte fara noima, atunci cand pleaca dintre noi, o persoana pe care o iubesti sincer si din toata inima. Sunt diferite tipuri de iubire, am pierdut prieteni, am pierdut bunici….viata este un test, efemeritatea are pentru fiecare o norma pamanteana. A fost greu de fiecare data, de la prieteni buni, la bunicii care m-au rasfatat de nici nu am cuvinte…insa in decembrie, cand am pierdut-o pe mami, atunci, doar atunci, am simtit efectiv ca mi-am pierdut jumatate din mine. Totul s-a clatinat, tot, tot. Poate pentru ca mami, era si prietena mea, era mama, sfatuitoare, mereu acolo, poate pentru ca vorbeam ore in sir zilnic….era mereu cu mine pe unde mergeam…..si in momentul in care am pierdut-o, m-am pierdut. Nu sunt nici acum bine, am seri in care ma gandesc la ea, vorbesc des despre ea, ma madresc cu ce mami frumos si bun aveam, imi e greu, mi-a fost cumplit de greu, jur nu am cuvinte sa descriu durerea. Cine spune ca trece, minte, nu trece nimic!

Am avut clipe in care nu stiam ce sa fac, am recurs la alcool in noptile in care nu mai rezistam ..sa ma faca sa uit, mare tampenie….orice „uitare” era temporara si apoi amplificata. Voiam doar sa uit ca NU o am….eram pierduta, atat de grav. Oricum avusesem cateva luni grele si inainte, abia ma linistisem si apoi socul suprem, sincer, cred ca daca intram in coma, poate imi era mai usoara recuperarea. Ca sa traduc durerea….am vomitat jeturi de apa, fara sa mananc, fara sa beau nimic….a fost ingrozitor. Apoi, imi doream doar sa nu fiu singura, ma apuca urlatul, dar nu unul oarecare, ca si cum sufletul urla din interior. Sincer, chiar nu exista traducere pentru durerea pierderii mamei, in cazul meu ea fiind centrul puterii mele, totul meu spiritual.

Trebuia sa fie ziua ei, mereu ii pregateam ceva, florile preferate, pe mine la usa , orice in lume…caci chiar merita totul. Asa om, asa parinte, rar am auzit/intalnit. Jobul ei a fost sa fie mama, a facut-o in cele mai frumoase moduri, era mereu acolo, s-a sacrificat de atatea ori, am trecut prin multe de le extaz la agonie, dar ea ambala totul si ne-a format libere. Nu ne-au impus scoli, licee sau profesii….nu ne-au tinut in casa si chiar a inteles nebunia mea cu meciurile. Foarte greu pentru o mama, insa ea era Bubu si pentru prietenii mei, de la Dana, Jj, Gocea, Bog si Ela, Nopsu, Alex etc….pe toti ii stia si ii aprecia. Stia ca are baza in ei, cand nu eram eu, erau ei si o ajutau. D-asta zic mereu ca familia nu sunt doar cei de sange, am si familia mea extra, fam .Steaua ! Atunci cand mi-a fost greu am simtit cum ei….chiar sunt acolo langa mine, multumesc!

Din pacate, ….nu mai am cum sa-i zic la multi ani fizic, insa, stiu ca este langa mine, o simt ….si stiu ca trebuie sa fiu o luptatoare, sa realizez tot ce i-am promis, s-o fac mandra, sa poata simti iubirea, de acolo, de sus…..

Te iubesc mami si imi e dor de tine in fiecare secunda!

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s