Category Archives: Uncategorized

El Clasico- un meci cheie cu un Messi(a) 

Real Madrid-Barcelona 2-3
Messi marcheaza golul cu numarul 500 pentru echipa catalana

El Clasico, chiar daca sunt diferita,  dar nu este meciul meu preferat, nu, chiar sincer nu. Real -Barca este o escapada intr-o fabrica de bani cu tais pe gazon. Nu doar ca sumele vehiculate distrug micutele echipe, vedete, marketing …fabrici de bani, eu o persoana iubitoare de fotbal nu as putea admira acest produs de sport combinat.

Frumos a spus recent intr-o conferinta de presa, Diego Simeone, el a afirmat clar, desi se afla cu echipa sa, Atletico pe locul al treilea in La liga, cu finale dupa finale in cupele europene, el a declarat ca echipa sa, nu este o echipa mare, precum Barca si Real, este o echipa care are ambitie, persevereaza si foarte frumos a punctat.

Sa trecem la partida ce tocmai s-a incheiat, un meci echilibrat, dominat de Real pe alocuri diferentiat clar de un singur jucator, Messi. Nici pentru cei doi nu am vreo simpatie, insa golul cu nr 500 marcat pentru catalani pe finalul partidei, acel gol inseamna enorm pentru Barca  care se mentine in lupta, titlul inca se joaca.

Incontestabil….si chiar notat de toate ziarele sportive, Messi cu nota 9.5, omul meciului. Cristiano cotat cu o nota de trecere, un 6 si chiar cred ca cifrele acestea ii definesc , le arata atitudinea din acest meci.

Un meci in care Real a dominat pe alocuri, cu o viteza buna, cu ritm si apoi piticul cu sclipirea magica, la momentul potrivit….

# El Clasico cu ritm

articol de Nicoleta Gradinaru

30- viata o cursa neinteleasa

Am ajuns si aici, la 30. In copilarie, ne dorim sa zapam prin viata si sa ajungem mari, sa nu ne dicteze parintii cand si unde, cat sa iesim afara, voiam independenta.

Anii frumosi de scoala, cu nebuniile din liceu, cu evadari din curtea incuiata a frumosului liceu de franceza Scoala Centrala, cu multe activitati, cu actiuni caritabile si pentru mine cu multe meciuri acasa sau deplasari in tara si externe. Da , wow sunt femeie si ador sportul, iubesc fotbalul si mi-am axat copilaria/adolescenta pe o pasiune total diferita si de neinteles, nu voi accentua acest aspect caci nu este subiectul despre care vorbesc astazi. Am avut pasiuni care mai de care mai ciudate de la mers in galerie la meciuri ( daca as avea o alta viata as retrai la fel) , la parasutism, la modelaj in Scoala de Arte, liceu bilingv si actiuni caritabile pentru Crucea Rosie si multe alte asociatii, unde ma duceam, si spre deosebire de altii nu puteam 101010 de foto, sa vada lumea ca eu ajut oamenii. Sunt pe principiu, fapta buna se face din suflet nu pentru blituzuri sau pentru ochii altora.

Cu o copilarie demna de filme cu Richie Rich, cu vacante cu familia peste tot in lume, cu curse de cai in weekend la hipodrom, cu prabusirea Romaniei financiar si trezitul meu, al familiei mele la realitate, cu greutati si o viata schimbata la 180grade, parca as putea asterne un scenariu de film prin expunerea unor intamplari, insa asa e viata, cu bune, cu rele, cu obstacole. Parca viata este o cursa de cai, noi suntem cei care participam in cursa, sarim obstacolele, de unele ne lovim, cateodata cursele sunt fara probleme, unii ajung mai repede, unii mai tarziu tot intr-un punct final determinat.

Viata un pasaj de efemeritate, trait de mine cum am vrut. Am avut un motto in viata, dedicat mental de tatal meu “in viata fa totul din inima”..si asa am facut. Chiar daca pentru un tata a fost greu sa inteleaga cum o fata de 14 ani, dintr-o familie cu studii, cu pretentii sociale…a ajuns sa-si “piarda” timpul pe stadioane, insa nu stia atunci caci acum, eu rodesc frumoasele amintiri si tot ce sunt eu, sinele meu l-am cladit si prin pasiunea mea. Da meciurile, m-au ferit de belele adolescentine precum drogurile, caci aveam fratii, m-au ferit de amagiri amoroase, caci …da, fratii si m-au format ca manager, organizand cateodata deplasarile, venind cu idei pentru mesaje, mereu acolo ca o secretara ambitioasa sa arat ca nu sunt acolo, pentru vreun baiat ci pentru echipa. Clubul meu de fotbal, era initial o pasarela spre o alta lume, mergeam la meci doar sa vad sport, ma incarcam cu acele 90 minute, ma simteam in alta lume si totul de acasa, din viata se uita pe moment, dar tot, tot fara nicio urma. Incerc sa astern cuvinte sa descriu iubirea aceasta ciudata, cea mai frumoasa din viata mea si cea mai sincera, care nu m-a dezamagit, care ma doare si acum, dar fara nicio vina a clubului ci a societatii ruginite si murdare sistematic in care traim, dar iar intru in detalii despre pasiune si nu doresc sa scriu mii de pagini, caci repet subiectul este altul. Retraind expresia ..fa totul din inima, zis si facut, meciuri in weekend insa asa cum si acum glumim, aveam si am doua personalitati, sunt Nicoleta, eleva buna din liceu, sefa clasei, cu rezultate bune la olimpiade pe la istorie, la literatura, unde simteam eu creatia, apoi cu diploma Institutul Francez de b2, cursuri facute din pasiune de a invata mai repede decat la liceu, si intr-o alta atmosfera lipsita de preferati elevi sau poate chiar pilosi si sunt Pitik, fata innebunita cu meciurile, cu deplasarile, cu sportul si fotbalul. Nu am fost genul sa dau cadouri, totul am cladit prin munca mea sincera, nimeni nu ma trimitea la voluntariat, insa era acolo mereu, nimeni nu a zis sa ma duc la Scoala de Arte, dar eul meu mult prea energic simtea nevoie de relaxare. In trecut facusem arte martiale, nu , nu va ganditi doar la batai, caci karate-ul, examenele pentru grade, stagiile de pregatire in zapada desculti m-au disciplinat ca om si spiritual, m-au facut puternica si cred ca multa incredere mi-a fost improscata atunci, acolo in copilarie.

Liceul…l-am desemnat mintal singura, invatand doar cu o saptamana inainte dintr-un manual de franceza si trecand examenul cu brio dupa probe lingvistice pentru care multi facusera meditatii ani inainte….apoi alegerea unei Facultati, am ales cu inima din nou, jurnalism si comunicare, caci inca de mica am cochetat cu poezia, cu articolele, cu reviste ale scolii, liceului…asa eram eu, o fire atat de diferita..care se incarca prin cuvinte. Nu ca nu as avea eu cel mai aspru instrument al vietii, franchetea…cel mai mare defect poate…sunt atat de sincera incat in viata am pierdut multe, insa nu am regretat niciodata si mereu am avut coloana sa zic adevarul in fata, oricarui interlocutor, caci a face din inima, inseamna si a spune din inima, a scrie din inima. Asa am castigat un concurs national de presa sportiva, am ajuns reporter Cupa Romaniei si mi-am dat seama ca e dragut doar ca eu nu o sa pot sta intr-o redactie sa mi se dicteze politico-trustual ce sa scriu, nu, nu clar nu. Am inceput facultatea, o etapa in care chiar cred ca am invatat enorm, am avut niste profesori extraordinari, nu doar cu numele precum marele poet Adrian Paunescu ci si Andrei fiul sau, apoi o doamna profesor universitar Coman, o profesoara care a fost temelia studiilor mele. Caci faceam practica la tv, scriam reportaje insa eram anul intai, fugeam la seminarii si intrebam cum fac, ce inseamna reportaj atmosfera, ancheta…stiam in mare, asa cum multi stim, dar ma refer ok..in detaliu, cum fac, eram asa pierduta intr-o situatie frumoasa, a invata practicand. Si am fost pe la tv, reporter, no name televiziunile dar acolo mi-am intalnit idolii, oameni, titani ai sporturilor, atat de multi, atat de multe am retrait cu acesti oameni, fiecare emisiune parca era o poveste din trecut, aflam , invatam, retraiam. Da, nu a fost la un nivel mare, insa am peste 100 liveuri, peste 100 articole de presa si peste 50 meciuri externe din care mai mult de 10 transmisiuni in direct de prin Olanda, Ungaria, Franta, Spania, Belgia si multe alte derby-uri speciale precum preferatul meu , cel cu iz sarbesc, Partizan- Steaua Rosie Belgrad.

Usor, usor fotbalul in Romania s-a inrautatit, situatia a ajuns atat de rea, multe echipe emblema au disparut, scandaluri financiare, personaje infecte au pus mana pe cluburi de renume si le-am mozolit, le-au supt identitatea si si-au creat imagine, apoi au aruncat trofeul, ca niste vanatori atarnand pieile pe pereti. In 2011, dupa ceva scandaluri prin fotbal, unele resimtite chiar si de noi ultrasii, cu greu…am ales sa pun capat oricarei intereactiuni cu peluza. Mergeam la meci la presa in calitate de freelancer, atat de mult m-a durut…la primul meci tin bine minte si acum , am facut spume la gura, la propriu, plangeam in bratele unor prieteni care au venit cu mine la tribuna, plangeam ca un copil ce si-a pierdut parintii, atat de mult ma durea, stiu e o comparatie puternica, dar sincer asa simt, simteam. M-am maturizat am mers la multe meciuri ca freelancer, din national am ajuns international, scriu pe unele site-uri, am ceva colaborari, am realizat ceva interviuri exclusive care au facut furori pot spune in presa sportiva, insa eu stiu ca fiecare articol, fiecare reportaj pentru mine era realitatea cu morale in unele cazuri, printre randuri. Acum sunt freelancer membru Sports Journalism Association Sja in Uk, cea mai mare organizatie de presa sportiva si Aips , organizatie internationala. Asta e doar legat de pasiunea mea , dorinta de a scrie.

Acum, la 30, o borna sperietoare pentru unele femei eu am tras linie si ce e dupa linie, e frumos.

Am avut greutati si acum 5 ani, imi amintesc cum eu PR pe tara la Pagini Aurii, am ajuns in decembrie sa simt in maduva oaselor frigul oferit de sistem. Adica? In decembrie, cu o saptamana inainte de sarbatori..parca special pregatit, dupa 2 ani de evolutie, am plecat din call-center, de jos, fara sa ma cunoasca nimeni si am ajuns sus, sus, cu propriul meu birou, cu pom mai mare decat mine, totul prin munca si idei. Si, ohh va spun atat de multe idei, si cu o sefa foarte buna, care ma lasa sa dau avant oricarei nebunii. Hai sa facem gala cu 200 de oameni b2b, si am facut, hai sa facem conferinte la mare de lansare si am facut. Materiale sa ajute vanzarile…faceam orice, atat de mult imi placea, caci in concediu ma gandeam la ce mai pot face:))). Da, da cred ca se traduce workaholic.Pana la urma am primit si bonusuri, vacante pe la conferinte internationale, membru Euprera- Pr international, am primit vacante, vouchere, premii…eram atat de bine caci ceva trebuia sa se intample. Luasem la 24 de ani, casa ..o garsoniera piticuta, in cartierul magic Drumul Taberei, cu Prima Casa, dar fara niciun ajutor din partea familiei, de fapt ei nici nu stiau, pana nu m-am dus cu masina mea si cheile de la casa sa le arat. Mm…da eu o persoana nebuna, asa cum nici de bursa din Elvetia, bursa Erasmus nu au aflat pana nu trebuia sa plec.Sau ca eram in top 100 de studenti din tara, premiata la Congrese de cercetare stiintifica. Burse, premii, concursuri social media, creatia ma ajuta…dar revenind, in decembrie, primesc vestea pe email, caci compania Pagini Aurii intra in faliment, astfel no money, no fun. Am incercat cu disperare, sa gasesc ceva asemanator, cu referinte, cu portofolii nu gaseam, nimic, stateam acasa pe proiecte…caci salariile de 2000 oferite de banci , companii mari…chiar, nu acopereau nici ratele cu minim de trait. Nu stiam ce sa fac, ma simteam pierduta, iar sentimental nu balansam.

Avusesem adolescenta fiind, o relatie de vreo 4 ani cu un baiat, prima iubire reala, insa el nu era si nici nu este dupa cum clepsidra timpului o dovedeste ceva ce eu as putea avea langa, caci un om fara idei de viitor, nu poate fi ceva de viitor pentru o sagetatoare. Baiat bun, nu ne-am certat, clipe frumoase, adolescentine, apoi ceva nebunii trecatoare, intalniri care mai de care mai ciudate. Tin minte, trebuie sa va povestesc cum am iesit la o intalnire, caci cineva mi l-a recomandat, so, so wrong dar ….m-am intalnit si din discutii in discutii, am ajuns la tatuajele mele, piciorusele cu povesti si intrebarea care avea sa incheie mini-dateul adica …ai vrea sa le stergi pe viitor? De ce oare mi-as ucide piciorul cu desene, timpul meu si al tatuatorului, banii si ideile ca sa mi le sterg..wtf?? Pe bune!? Da, da deci exista si asemenea tepe, pe langa oameni insistenti, relatii de nebunie sau doar incercari, altceva pe acest plan nu am avut notabil. Stiu, o fata cu asemenea pasiuni, unu la mana e greu, greu de inteles, asa cum o zic si cei mai cei prieteni ai mei, cum ar putea sta cineva cu tine cand ai 10101010 de prieteni de sex masculin, te duci la meciuri si esti nebuna cu munca?! Mm..simplu caci pe acei 0191001 de prieteni ii cunosc de atata timp, niciodata nu am lasat loc de interpretari, nu e ok, ba chiar….se stie, sunt o persoana greu de cucerit si standardele mele, zic altii ca sunt mari. Eu nu stiu ce sa zic…vreau in viata un om bun, nu ma intereseaza fizicul, desi am avut iubiti care atrag privirile…insa eu vreau un suflet bun, sunt atat de independenta, un om puternic cu planuri, pasiuni si vise.Atat vreau…poate e mult, nu caut, vreau doar liniste. Am ajuns la 30, acum un suflet singur, dar plin de energie, insa am ajuns la concluzia ca daca acorzi o sansa unui om , cu un trecut greu incercat, oricat ai vrea tu ca el sa vrea pentru el….nu se poate. Nu vreau sa retraiesc clipele, nici acum nu am tras linie, linie, in mintea si sufletul meu da, insa sunt aspecte de reglementat, insa trebuie sa le duc la zero, caci ma epuizeaza si-mi taie si elanul vietii.

30, o varsta atat de frumoasa, viata e frumoasa si va zic, am cazut pe obstacole, am trecut linia de multe ori prima, caci ambitia mea nu-mi permite altceva, insa m-am ranit, mi-am revenit, am pornit din nou in cursa si iar si iar…

Viata e atat de ciudata, cu bune, cu rele, mereu invatam si eu ma incarc din orice, incarc spiritual, am facut multe greseli, insa ce e frumos sa spui dupa …ca daca as avea inca o viata, as alege exact asa s-o retraiesc.

Dupa experienta Pagini Aurii, am vazut ce mizer este sistemul, plateam 1000 lei lunar la stat si am primit super somajul 250 lei…da. Atunci cred ca m-am decis sa-mi caut norocul pe alte hotare. Eu super nationalista, om care si-ar da viata pentru tara, eu am ales sa plec. Atat de mult m-am luptat ideologic cu mine , off eram sfasiata. Banca are un sistem simplu, nu platesti pierzi prima casa, deci ramaneam pe strazi, ma intorceam cu chirii, caci la 20 de ani eu indepedenta alegeam sa stau cu chirie, cu prieteni, prin diferite cartiere rau famate dar sub bugetate, da da, mama avea vila cu 3 camere, curte si 120mp, tata locuia la el in vila lui , sora mea cu apartament si casa de vacanta…eu cu chirie in Rahova. Am incercat orice, am evoluat profesional si usor, usor visele au devenit realitate. Pana cand pe parcurs amoros, se stingea tot, pasiunea mea se impotmolea in intrigiile unui cioban si doar profesional ma afundam, dovedit chiar sa trec peste. M-am afundat pana cand….am ales un job in vanzari in Londra. Mama, abia avusese o paralizie de mana, temporara. Stiam ca e greu, se mutase la tata, el tot bolnav si ….mi-am rupt inima si am plecat. Realmente mi-am rupt inima, am lasat cainele, am lasat familia si m-am dus spre o viata mai buna.

Interviul pe skype, contract direct, cazare asigurata, vai dar cat am cautat sa fiu sigura ca e totul ok cu firma. Nu voiam sa ajung prada prin alta tara…asa ca am analizat aproape 2luni situatia. Desi am prieteni in multe orase, am plecat singura, m-am dus …wow, o experienta ciudata, o tarancuta romanca mare managera ce dadea din silicoane sa vanda…pff ce cearta am dus cu ea, insa trecand peste contractul era…pe vine, lucru ce m-a facut sa caut repede alt job. Zis si facut..mi-am luat 1 an si sa gasesc jobul pe care mi-l doream. Londra, un gust de poluare asezonat cu orice alt, miros, vaz insa nu britanic. Un oras complex, insa nu pe gustul meu, caci am descoperit paradisul Surrey, Anglia ca o tarisoara, cu iz britanic, orasele englezesti cu oameni care se saluta, cu natura ce se aseamana izbitor cu scumpa mea tara. Deci, traiesc cu ochii deschisi intr-o locatie parca rupta de oraselul lui Frodo….asa frumos, asa iarba, asa natura. Nu doar natura este altfel, ci oamenii, mereu veseli, lipsiti de griji , se citeste pe zambetul lor permanent, pe actiunile lor…este ceva superb, doare cand ma gandesc la un drum uc metroul prin Bucurestiul meu gri, cu oameni tristi, impovarati de legi, de grija banilor…ma doare sa ma gandesc cum unii au, si unii nu, dar unii sunt privilegiati, au sisteme bune, o tara nu atat de corupta, oricum Romania, ramane cea mai frumoasa tara pe care am vizitat-o, nu pentru ca este tara mea ci pentru ca este.

Acum sunt manager si team-leader , am liniste profesionala,actiunile imi sunt apreciate, am planuri, proiecte. Mi-am luat rezidenta, stiam dupa 3 luni ca nu mai vreau sa vin in tara, sa ma impovarez cu un sistem de nimic, nu puteam sa ma lupt ca un Don Quixote modern…nu puteam.Poate sa zica oricine, orice, mor de dor cateodata, tara nu are nicio vina, jigodiile politice au acaparat tot…numai hotie. Alta fila, alta poveste.

30, tot pun printre randuri si vreau sa vizualizez, e frumos, suflet singur incercat sentimental, nu intru in detalii dar totusi atat de fericit, viata este frumoasa, o lupta, o cursa si finalul cursei.Chiar cred ca in viata daca iti doresti ceva cu adevarat, trebuie sa ai rabdare, alimentare continua a dorintelor, planurile sa fie targetate zilnic, saptamanal, lunar in agenda si totul este creionat spre implinire. Viata este o competitie a curselor, a ideilor si a ideologiei, cred ca perfecta este cand gasesti cu cine pleci langa tine, cand cineva te ridica cand darami obstacole si te ajuta sa te refaci si cand impreuna terminati linia de final invingatori.

30 o etapa spre o cursa nebuna.

Proza scurta de Nicoleta Gradinaru

Pentru articole/foto/ interviuri

Pagina facebook:

pagina freelancer sportiv @Nicolesportspress

Visul vulpilor s-a incheiat… dar cu un fotbal frumos

Leicester-Atletico Madrid( 0-1tur) 1-1/  1-2

O vreme insorita, insa cu un vant ce parca semana toamna printre fularele fluturande ce se indreptau spre stadion. Fanii spanioli ca si precedentii care au vizitat Leicester au facut popas preponderent in centru orasului, pe la terase savurand halbele de bere englezeasca. O imagine frumoasa, cantece si voie buna.

Stadionul de 33.000 de locuri s-a dovedit neincapator de suflete care sperau intr-un meci de calificare. O coregrafie din stegulete, panza 3d, artificii si fum, totul pentru a crea o atmosfera demna de nivelul surprinzator la care a ajuns Leicester. Asa “aplaudici” cum numesc eu spectatorii englezi, dar aplaudici cu glas si o echipa iubita local si sustinuta.

Meciul destul de interesant cu o repriza secunda foarte diferita si cu o echipa Leicester care a asediat poarta lui Jan Oblak. Suflul tribunelor a adus un gol si cu putin noroc il aducea si pe cel de-al doilea. Un nivel total diferit intre cele doua reprize si per ansamblu o atmosfera placuta, de marti, de meci, de CL , de un Diego Costa furibund si la sfarsit o echipa Leicester in lacrimi, incurajata de antrenorul rivalei, niste imagini frumoase…dovedind ca fotbalul inca este un sport, ca exista respect si ca echipa mai buna dintre cele doua s-a calificat, fara penalty-uri, hotii, probleme,

Din stadionul King Power , transmit vibe-ul emanat in aceasta seara de aprilie si raman placut surprinsa caci mai vad inca sport, respect, fotbalisti si public local care sustine la bine, la rau.

Conferinta de presa:

Este fantastic ca suntem din nou in semi-finale. Sunt multe echipe mari, Bayer, Barcelona, Real economic vorbind, noi nu suntem o echipa mare ci competitiva. Nu suntem in acel sens mare dar suntem competitivi. Ne-am reinventat in timpul meciului, am performat asa cum meciul trebuia si sunt mandru de echipa ca a reactionat foarte bine.

“O noapte cu fotbal total fantastic, ambele echipe au realizat un meci extraordinar. Noi o  insistam, insistam, insistam… ” Diego Simeone.

articol de Nicoleta Gradinaru

live din partida Leicester-Atletico Madrid

Leicester pregatita sa incheie cursa celor de la Atletico?

Stiri UCL

Leicester, singura echipa englezeasca in cursa pentru un loc la Cardiff, intalneste din nou o echipa spaniola, dupa ce a eliminat in turul precedent Sevilla. Plecand in partida retur cu un deficit in fata oponentilor spanioli, Leicester este totusi o amenintare pentru spanioli avand in vedere si precedentul Sevilla si dorinta de a ajunge in semi-finale inca din debutul clubului in Champions League.

Dupa un penalty executat de Griezmann, in retur Leicester trebuie sa intoarca doar acest minim dezavantaj cu care a plecat din partida de pe Vicente Calderon. Avantajul echipei engleze este coeficientul de 100% victorii acasa in Champions League.

Se asteapta o partida interesanta, dupa ce turul ne-a aratat doua echipe echilibrate, Atletico a reusit o posesie mai buna de 64%, insa pe stadionul King Power atmosfera creata de rezonanta va fi oare un atu?

atmosfera live, foto pe Nicoleta Gradinaru @ facebook.

articol de Nicoleta Gradinaru

freelancer AIPS si Sja Uk

English article : Liverpool song history

 

 

You’ll Never Walk Alone – Lyrics and History

 

Liverpool fans on The Kop were one of the first groups of supporters to sing popular songs at football matches, and one of the first songs they adopted for the club was You’ll Never Walk Alone.

The song was written by Richard Rodgers and Oscar Hammerstein, who wrote it for their musical Carousel in 1945. It was performed in the musical by the aptly named character – Nettie Fowler. The lyrics were written by Hammerstein, with Rodgers composing the music.

The famous version by Liverpool beat combo Gerry and the Pacemakers, was released in 1963 and adopted by The Kop not long after. The video below shows fans singing the song at the FA Cup final between Liverpool and Leeds United in 1965. If you watch the video fully you can distinctly hear the travelling Kop’s version of the song, and commentator Kenneth Wolstenholme comments that it is Liverpool’s signature tune.

When you walk through a storm, hold your head up high
And don’t be afraid of the dark
At the end of the storm, there’s a golden sky
And the sweet, silver song of a lark

Walk on through the wind
Walk on through the rain
Though your dreams be tossed and blown

Walk on, walk on
With hope in your heart
And you’ll never walk alone
You’ll never walk alone

Walk on, walk on
With hope in your heart
And you’ll never walk alone
You’ll never walk alone

Who sang it first? Liverpool or Celtic?

There is much discussion between Liverpool and Celtic fans about which group of fans first adopted the song as their own, but it is widely accepted that The Kop were the first group of fans to perform it on the terraces thanks to the local connection with Gerry and the Pacemakers, and the story that the group presented their version of the song to Bill Shankly.

From Wikipedia:
The song quickly became the anthem of Liverpool Football Club and is invariably sung by its supporters moments before the start of each home game.[11] The words “You’ll Never Walk Alone” also feature in the club crest and on the Shankly Gates entrance to Anfield, the home stadium.

According to former player Tommy Smith, Gerry Marsden presented Liverpool manager Bill Shankly with a tape recording of his forthcoming cover single during a pre-season coach trip in the summer of 1963. “Shanks was in awe of what he heard. […] Football writers from the local newspapers were travelling with our party and, thirsty for a story of any kind between games, filed copy back to their editors to the effect that we had adopted Gerry Marsden’s forthcoming single as the club song.”

There was also an article on The Guradian website which states that Liverpool fans were more than likely the original source of the song, again due to the Gerry and the Pacemakers connection. And the fact that a group of Scottish football fans might not be so aware of the musical Carousel (their stereotype, not mine!)

From The Guardian:
The song, originally written by Rodgers and Hammerstein in 1945 for the Broadway musical Carousel, only became a terrace favourite after it was covered by Gerry and the Pacemakers in November 1963. Almost immediately – as footage from Panorama in 1964 shows – Liverpool supporters adopted it.

As Paul Fields points out: “Before the early 60s football fans made noise and occasionally chanted something brief (like Play Up Pompey!) but it was the Kop that started singing popular songs of the day (mainly Merseybeat songs such as Gerry and the Pacemakers’ You’ll Never Walk Alone) and later started to adapt the lyrics of songs to celebrate the team and its players.

“If any Celtic fans still claim that they sang it first, it would have to predate Gerry’s version. Now can you really see thousands of working class Glaswegians in the 50s/early 60s spontaneously joining in a sing-along from a Rodgers and Hammerstein musical?” No, us neither.shankly_gates

Leicester-Sevilla 2-0/ Calificare pentru Leicester dupa un meci pe contre

Leicester-Sevilla, Uefa Champions League

Leicester un oras incarcat de istorie, o primavara in tot sensul cuvantului in aceasta zi si o atmosfera de prietenie intre cele doua tabere de fani pe strazile din centru. Case bantuite, catedrale si o majoritate a populatie nu de englezi, orasel frumos insa parca lipsit de englezism….doar a fost creat de romani..acum populat de multe alte natii.

2000 de fani ai Sevilliei, coregrafie pregatita de englezi din stegulete pe tot stadionul si un meci cat o lupta.

La masa presei, intre comentatorii spanioli parca simt ca as vrea o calificare a Sevillei, vamos Sevilla, vorbe frumoase si multa incredere…insa Leicester a dovedit multe prin castigarea campionatului si meciuri bune cu echipe mari.

7.45, inceputul partidei si procentajul de posesie se schimba de la o echipa la alta.

Fanii Sevilla isi fac simtita prezenta sonor,insa  fanii gazdei Leicester ii acopera cu un aplaudat apasat de evantaie de plastic..care imping echipa de la spate. Sevilla are primul sut pe poarta dupa 25 minute si se pare ca posesia de 64%a celor de la Leicester va duce spre o repriza secunda interesanta.
Repriza secunda plina de evenimente. Fotbal frumos,presarat de un rosu luat pe o joaca in atacat…si apoi un penalty aparat al Sevilliei. Meci cu fotbal pe contre, un public cald si incurajant …un meci demn de Champions League. 

Final 2-0(1-2) si Leicester isi asteapta adversa vineri la tragerile UCL.

Se pot viziona integistrarile live-urilor din timpului partidei pe pagina de freelancer Nicoleta Gradinaru.